Apel catre primarie - Vrem piste pentru biciclisti!

Azi am venit cu bicicleta la serviciu, cum o fac de mai multa vreme. Am dat insa de mai multa lume nepasatoare la vazul unui biciclist. Desi am facut semnale disperate unora ca uite vine o bicicleta, nici nu am fost luata in seama. Tot asa cum unii ma vedeau la distanta si continuau sa stea in mijlocul drumului meu si sa vorbeasca la telefon. M-am suparat pe pietoni si cer autoritatilor publice sa faca piste pentru cei pe doua roti. Asa cum eu ii respect pe soferi si pe pietoni, asa vreau sa fiu luata in seama. Rog respectuos, vorba unui politician, faceti o pista pe macar una din strazile din centru, semn ca ne vedeti si ne auziti. Sa nu spuneti ca la iesire de pe Viaduct sunt trasate trei metri de pista. Asta e veche si neimportanta.

Sper ca cei care sunt in situatia mea se vor activiza. Trebuie sa facem ceva. Este destul ca masuram toate gropile din Chisinau si cele mai harbuite trotuare din Europa.

M-am facut biciclista

De vreo luna mi-am luat bicicleta. Inca nu stiu daca sa fiu mandra sau sa nu si asta din cauza ca numai doua saptamani am reusit sa masor aproape toate gropile din centrul Chisinaului si i-am pomenit (de bine beneinteles) pe toti functionarii de la primarie si de la Directia transport si cai de comunicatii. Avem cele mai mari si mai tari borduri din lume si va rog, dragi drumari, ca la viitoarele reconstructii sa le mai inaltati oleaca.

Cu vreo doi ani in urma am fost la Varsovia. Acolo am vazut niste piste super pentru biciclisti si evident multe parcari. Tot acolo am vazut si multi functionari si alesi locali care veneau la serviciu pe doua roti. Atunci m-am imbolnavit de ideea de a avea bicicleta. Am asteptat ceva timp sa apara pistele la Chisinau, ca parca tot zicem ca vrem in Europa, dar degeaba. Pana la urma, intr-o zi m-am dus si mi-am luat bicicleta. Experienta din primele zile a fost uluitoare. Si acum tin minte cum mi-am nasadit toti muschii... Dar, de dragul ecologiei si sanatatii mele, merg la serviciu cu biciclata.

A, si era sa uit, mi-am gasit si niste maidanezi-prieteni in fata Bibliotecii Nationale. De fiecare data cand merg pe acolo trebuie sa tip la ei ca altfel ma doboara de pe bicicleta. Mai sunt vreo opt animale cat mine si la intrarea pe viadut. Asa ca pazea pentru alti idealisti ca mine. De ce nu avem si noi un Basescu sa-i stranga pe toti acesti prieteni.