N-am cu cine vota la locale

Avem deja şapte candidaţi la Primăria Capitalei. Mulţi, numai că eu nu am cu vota.

Dorin Chirtoacă în cei patru ani nu m-a convins că merită să rămână primar. Candidatul PL a făcut de toate, s-a războit cu toţi, pe alocuri şi-a lustruit mai mult imaginea proprie, Chişinăul însă e mult mai jegos decât acum cinci ani. Avem drumuri distruse aproape complet, trolebuze care se năruie pe rute şi un centru istoric care dispare pe zi ce trece. Primarul a lăsat practic intactă corupţia din sistem.

Tot respectul pentru dna Buliga, dar ea este bună acolo unde este. Nu am probleme cu femeile din politică, vreau să avem şi femeie-primar. Acum însă ne trebuie unul cu mai mult suflet. S-ar putea ca acesta să există doar în visurile mele.

Candidatul comuniştilor Igor Dodon ar fi fost bun dacă nu se implica în moldovenismul primitiv. Sunt tolerantă cu conaţionalii vorbitori de limba rusă, bulgară, găgăuză. Mi-a displăcut însă ideea de a ne face să ne „iubim Moldova” în limba rusă. Asta miroase a comunismul anilor ’50. La 20 de ani de la adoptarea legislaţiei lingvistice ar cam trebui să le cerem tinerilor minoritari să se exprime şi în limba de stat. Doar statul a cheltuit bani cu ei cel puţin zece ani. Poate Dodon s-a plasat doar pe segmentul minoritarilor iar eu acum ma agit degeaba?

Alesul PLDM Victor Bodiu zice că nu e toreador. Atunci ce e? Într-un an şi jumătate de când e prin Guvern nu a lăsat nimic în urmă. A creat impresia că e „omul lui Filat”. Şi atât. Asta e tot ce a putut găsi partidul cel mai mare de la guvernare. Acum toţi membrii de partid se justifică că în două luni îi pot crea o imagine, cu ajutorul lui Filat desigur, altel nici nu se poate. Eu primar de asta nu vreau.

Buşilă, Crîlov, Onişcenco, Laguta, Klimenco... aştea sunt de serviciu la fiecare campanie electorală. Deci n-am cu cine vota.

Autoritățile moldovene au uitat să-i retragă titlu de doctor lui Stepaniuc

Zilele trecute, Universitatea din Bayreuth (Bavaria) i-a retras titlul de doctor în Drept ministrului german al Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg. Acesta a fost acuzat de plagiat de savanți, dar și de mass-media germană. În timpul scandalului pretinsul savant-politician a spus ca renunță la titlul științific, după ce și-ar fi recitit teza de doctorat.

Acum un an și trei luni, într-o altă țară, dintr-un alt colț de Europă, ceva mai sălbatică decât Țara lui Guttenberg, 79 de istorici, dintre care 58 de doctori, îl acuzau de plagiat și denaturare a faptelor istorice pe fostul mare politician și vicepremier Victor Stepaniuc. Savanții moldoveni au adresat autorităților științifice mai multe demersuri să reexamineze teza pretinsului om de știință, mai ales că fostul comunist se făcuse doctor în știință pe când guverna țara. Contestatarii au reușit să obțină și o hotărâre de judecată care obliga Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare să reexamineze teza de doctor.

Ce s-a întâmplat între timp? Nimic. Autoritățile științifice tac mâlc, iar savantul Stepaniuc declară că scrie cărți și merge la arhive. Și savanții parcă au uitat de inițiativa lor.

Dar Moldova nu-i Germania...

Cum rezolvă comuniştii problema locurilor de muncă…

Oamenii care fac campanie pentru Partidul Comuniştilor în satele Moldovei se laudă că sunt bine plătiţi pentru asta. Ei ridică lunar cam 1000 de lei. „Voi râdeţi de mine că sunt om de partid, dar mai multe luni nu am făcut nimic şi am primit câte 800 lei. Cine îţi dă banii iştia degeaba?”, îmi spune o femeie din Şoldăneşti. Un alt tânăr, din Dubăsari, le răspunde tuturor celor care îi reproşează că nu face bine aproape similar. A lucrat şofer la o gospădărie ţărănească, dar, cum în agricultură banii vin mai greu şi cu mai multă sudoare, a abandonat. Mai are, uneori, scăpări şi le spune prietenilor că i-ar plăcea să facă altceva, dacă ar avea mai multe şanse în sat. Acum împarte „Comunistul”, încleie afişe şi mai face propagandă pentru comunişti printre oamenii. Pentru asta primeşte 1000 de lei. Zice: comuniştii care muncesc mai mult şi mai sârguincios primesc mai mult. Nu se ştie cam câte astfel de locuri de muncă există în R. Moldova. Poate că astea şi sunt cele 300 mii de locuri de muncă promise de Voronin?

Europa a "insultat poporului moldovnesc"

Grigore Petrenco s-a suparat tare pe europeni si UE pentru ca acestia au adoptat orezolutie "antimoldoveneasca" (a se citi anticomunista). "Acest document este o insulta la adresa poporului moldovenesc...", a scris cu nerv fostul sef al comisiei parlamentare pentru politica externa conducerii Parlamentului European.

Comuniştii cer excluderea a două spoturi electorale

Comuniştii cer excluderea a două spoturi publicitare care aparţin PL şi AMN, în care, potrivit lor, sunt calomniaţi. Cele două contestaţii vor fi discutate astăzi, la ora 14.00, la CEC.

Spotul PL face o paralelă între PCRM de ieri şi de azi: pe de o partea, sunt folosite imagini de arhivă, cu eliberarea Basarabiei cu tancurile, deportările şi colectivizare forţată, pe de altă parte, - comuniştii de azi cu democraţia lor „cu ciomagul şi pumnul”. La AMN spotul contestat este cel cu „8 ani de guvernare comunistă” (sărăcie, minciună, hoţie). Nicolae Răilean, reprezentantul AMN la CEC, susţine că imaginile video ale AMN nu conţin calomnie, şi că, PCRM „se simte cu musca pe căciulă după cei opt ani de guvernare”.

Campanie electorală la guvern

Chiar dacă luni Comisia Electorală Centrală a atras atenţia partidelor politice să se abţină de la declaraţii şi acţiuni electorale, azi guvernul a făcut campanie pe banii publici. Executivul a desfăcut larg sacul bugetului şi a împărţit bani în toate părţile.

Guvernul a decis mărirea salariilor pentru toţi bugetari începând cu 1 ianuarie 2009 şi anume vor fi beneficia de majorare angajaţii din învăţământ, ştiinţă, unităţi sanitare, asistenţă socială, cultură, artă, sport, precum şi militarii. Dar mai ales guvernul Grecianîi a devenit brusc generos cu dascălii care ameninţau cu grevă. Pentru aceştia executivul a gândit simplu şi cu bătaie lungă: prima majorare se va face la 1 ianuarie, cu circa 15-20%, o a doua majorare se va face la 1 aprilie, cu 18 la sută, şi o a treia majorare se va face la 1 septembrie, cu peste 19%. Sergiu Sanciuc, viceministrul Economiei şi Comerţului i-a ameţit pe jurnaliştii cu cifre. El a spus că la anul pe vremea asta un pedagog cu studii superioare va avea peste 4000 de lei (!) şi că guvernul îşi va modifica întregul sistem de salarizare astfel încât să-i atragă pe tinerii specialişti în şcoli. Potrivit lui, începând cu septembrie anul viitor nu va mai exista o discrepanţă atât de mare dintre salariile tinerilor specialişti şi cei cu vechime în muncă. Guvernul va modifica cotele de salarizare iar toţi profesorii cu studii superioare - şi cei tineri, şi cei cu vechime în muncă -, vor avea un salariu de bază de 2200 de lei, la care se va adăuga sporul pentru vechime, cel pentru dirigenţie ş.a. Conform nou sistem, salariile ar urma să se majoreze în fiecare an, la 1 septembrie, iar salariul mediu va fi egal salariului mediu pe economie. Pentru toate majorările guvernul zice că va cheltui 600 de mln. de lei, bani prevăzuţi în bugetul pentru 2009.

„Noi trebuie să fim foarte pragmatici în luarea deciziile, să fim foarte calculaţi şi foarte rezervaţi fiindcă salariile pe care noi le propunem parlamentului spre adoptare trebuie să aibă şi suportul respectiv şi niciodată, Doamne fereşte, să nu ne pomenim în situaţia când o să facem promisiuni de salarii şi să nu avem posibilitatea să le achităm. S-a calculat mai mult în această perioadă pentru a veni cu nişte propuneri echilibrate nu aşa cum s-a cerut foarte populist, majorarea cu 100 sau cu 50 de procente”, a declarat prim-ministrul Zinaida Grecianîi.

Tot azi, guvernul a alocat aproape un milion de lei pentru acţiuni stataliste organizate de instituţii apropiate guvernării: 450 de mii de lei pentru Biroul de Relaţii Interetnice care va organiza la 12 -14 octombrie Congresul al III-a al diasporei moldoveneşti; 75 mii – pentru organizarea, „la finele lunii octombrie sau începutul lui noiembrie”, a Congresului al V-a al veteranilor din RM; 250 de mii – pentru organizarea spectacolului de consemnare a jubileului de 80 de ani a scriitorului Ion Druţă. La toate trei urmând să participe preşedintele V. Voronin. Apropo de Congresul diasporei, în nota informativă se spune că „împlinirea a 650 de ani de la întemeierea statului moldovenesc vor deveni ideea de bază a acestor acţiuni, care vor consolida diasporele moldoveneşti întru păstrarea valorilor naţional-culturale şi spirituale ale poporului moldovenesc”.

Cartea foametei

Zilele trecute am citit şi eu „Cartea foametei” semnata de Larisa Turea. Volumul este mai mult decat necesar, e ca un dus rece care-ti cutremura toate simtirile. Ce stim noi despre foamete? Mai nimic. Generalitati. Eu am mai avut noroc de un profesor de istorie mai in varsta care ne povestea uneori ceea ce vazuse el in 1946-1947. Stiam si despre cazurile de canibalism, despre cum activistii ii corupeau cu bomboane pe copii ca acestia sa arate unde au ascuns parintii boaghea de grau, despre turtele cu loboda, dar nu in asemenea proportii. Ori reeditarea „Cartii foametei” sterge din praful gros depus pe memoria noastra colectiva. Mai mult, autoarea a rascolit si arhivele de stat si aduce dovezi celor care nu vor sa creada in “povestile” oamenilor. Cei de la conducere cunostea foarte bine situatia dar n-au intreprins nimic. Se vede de la o posta ca asta le era politica – sa rastoarne valorile, sa-i umileasca pana nu se poate pe moldoveni, ca acestia sa fie mai mult decat docili, si, cel mai trist, sa-i faca sa nu vrea sa-si mai aminteasca de acei ani. Asa nu cunoastem noi, cei din a treia generatie, mai nimic, iar multi dintre taranii nostrii si azi prefera sa-ti spuna ghidusii despre “Victoria din Marele Raboi pentru Apararea Patriei” pentru ca e mai placut, si tac cand ii intrebi de foamete. Si acest lucru il recunosc cativa din interlocuitorii autoarei. “Si mai e la mijloc si un oarecare instinct de conservare, un mecanism de protectie, care nu ma lasa sa ma apropii prea mult de cosmarul acelui an: povestind, as fi silit sa traiesc din nou grozaviile de nedescris. Nu-mi ajung puteri sufletesti s-o reiau de la capat...”, povesteste ex-ministrul Culturii Ion Ungureanu. Sau - “Ce-am tras, nu-i de povestit. Prefer sa uit totul, o data si pentru totdeauna”, Gheorghe Tomasenco, din Rusieni, Edinet.

Penru mine volumul lui Turea valoreaza mai mult decat zece memoriale comuniste (de tipul celor de la Serpeni si Chisinau). Cel mai trist e ca de astia ca mine vor fi foarte putini. O data, imi dau seama ca tirajul este modest, apoi sunt constienta ca e mult mai simplu sa le dai oamenilor vin si circ decat sa citeasca o carte , impactul cantitativ e mult mai mare si e mai placut pentru mase. In timpul lecturii mi-au aparut foarte multe intrebari legate de familia mea. Am incecat sa le aflu raspunsul lor de la parinti dar acestia au dat din umeri. N-am inteles, bunaoara, de ce fratele mamei, unul dintre copii foametei, a fost un Pavlik Morozov; de ce bunelul, fecior de chiabur, care a fost si carne de tun pe front, a luat-o de nevasta pe o fiica de bolsevic, unul din acei care ne-a adus “fericirea sovietica”; cum se face ca femei de teapă bunicii care au avut un rol important la demolarea celor doua biserici din sat, la sfarşitul anilor 80 erau cele mai credincioase enoriase etc., etc. Or acele valori intoarse cu talpele in sus nu s-au limpezit nici azi. Ne-a mai dat Dumnezeu si un Voronin care a avut grija sa le mai tulbure. O alta chestie curioasa: de curand am vazut oameni care nu au sat, care mananca pana li se intoarce inapoi, si nu intelegeam ce e cu ei. Dar uite ca am gasit o parte din raspunsuri in cele 50 de poveşti din “tragedia muta”, asa cum a mai caracterizat autoarea foametea. Supravetuitorii foametei, majoritatea copii, erau constienti de ce li se intampla. Iata cateva fragmente:

Ion Mija, Pohoarne, Floresti: “Atunci mi-am dat seama cat e de umilitoare foamea si cat e de usor sa conduci un popor pe care il tii la bucatica de paine. Nici nu trebuie sa te ostenesti sa-l conduci, fiindca el insusi se supune”.

Victor Volcinschi, din Badaragii-Vechi, Edinet: “Si daca la inceput poporul se mai indigna, inspre primavara nici pentru asta nu-i mai ajungeau puteri. Oamenii nu mai cautau raspunsuri, se gandeau numai cum sa iasa din nevoi, nu blestemau pe nimeni, nu cereau nimanui socoteala, parca nici puteri de a gandi nu mai aveau... Grozava chestie ideologica, foamea si teroarea!”

Olga Macovei, Cajba, Glodeni: “Era o femeie in vecini, neam cu noi, crestea doi baieti si doua fete. Si iaca femeia aceea si-a ucis un baietel ca sa-i hraneasca pe ceilalti. A venit intr-o zi la noi surioara lui de vreo trei anisori si zice: “Da’ eu azi am mancat un deget de-al lui Borea.” De, ne uitam si noi, copil, ce vrei, da’ ea: “Mama l-a fiert in ceaun”.

Si exemple din astea sunt multe, chiar foarte multe, inclusiv in cronicele oficiale. Norocul meu ca inaite de “Cartea foametei” am citit “Kasa Poporului” a lui Mitos Micleusanu si ma antrenasem cu decapitari si dezmembrari de oameni. Numai ca e o mare diferenta intre cele două carti una e fictiune, cealalta document.

salvatorii natiei

In fiecare zi, "Mesagerul" de la M(u) 1 are grija sa le spuna taranilor ca deputatii comunisti sunt salvatorii natieii. Ei duc tone de grau sinistratilor si sunt asa de omenosi si de saritori la nevoie (in ajunul campaniei electorale). Povestea asta imi aduce aminte de bancurile cu Oleg Voronin si e haioasa daca la mijloc nu ar spalarea de creiere. Pacat ca reporterii nu spun de unde au luat comunisii graul (cine stie poate e din ajutoarele umanitare din anul trecut care asa si n-a mai ajuns la cei pacatuiti de seceta?) si cum aleg ei localitatile. Eu am vazut reportaje din sate ai caror primari sunt comunisti. Poate gresesc si saracii deputati comunisti au renuntat la concediile din Evropa si au cumparat grau? Cine stie?