O săptămână de vis la San Diego, California

Până a ajunge în Statele Unite, cunoştinţele mele despre continentul american se limitau la câteva nume de preşedinţi, un model de comerţ bine dezvoltat şi un stil de viaţă ciudat pentru noi, via filmele hollywoodiene, cu oameni supraponderali şi mâncare… nesănătoasă. Sigur că ştiam şi despre modelul american de democraţie, inclusiv de presa de acolo, spre care tinde astăzi o lume întreagă şi de la care am vrut să învăţăm şi noi ceva. Dar şi în cazul meu realitatea a bătut filmele - cel puţin, pentru grupul nostru, care a fost distribuit să meargă în oraşul San Diego, statul California.

Am făcut echipă cu Grigore Mătăsaru (postul de radio „Vocea Basarabiei”), Ludmila Muntean („Moldova 1”), Marina Liţă („Jurnal de Chişinău”) şi Silvia Solonari, care a fost facilitatoarea noastră. Pot spune că ne-a mers: am început sejurul cu un party (petrecere, în engleză) şi l-am terminat tot cu un party, dar cu o deosebită veselie, mai ales că ne întorceam mai mândri - deveniserăm cetăţeni de onoare ai oraşului care ne-a găzduit.

Cine vine la San Diego nu mai vrea să plece

San Diego este cea mai de sud localitate de pe coasta de vest, la doar jumătate de oră de hotarul cu Mexic. Numără 1,9 mln. locuitori sau 3,5 mln., dacă luăm în calcul întreaga zonă metropolitană - aproape cât R. Moldova. Numai o mică parte a oraşului, localizată în apropierea portului, are zgârie-nori, restul aminteşte de satele noastre, cu case cu două-trei nivele, grupate în jurul unor coline. Am putea spune că oraşul seamănă cu vreo zece sate moderne de la noi, luate la un loc, ceva mai apropiate între ele, desigur. Aici, fără maşină, greu te descurci, dar asta nu reprezintă o problemă, întrucât majoritatea familiilor au câte două-trei automobile la poartă. Toţi acei cu care am vorbit mi-au spus că cine vine pe o anumită perioadă aici nu mai vrea să plece înapoi. Este un loc frumos, cu plajă la Pacific, golf, peninsulă, port mare, climă blândă şi caldă, deşi în ultimii ani cam secetoasă, iar localnicii au uitat când a plouat ultima dată. Este, de asemenea, un loc atractiv din punct de vedere social-economic. California are unul din primele şase bugete ca mărime ale Statelor Unite şi chiar se numără în primele 20 de bugete ale lumii. Iată de ce mulţi dintre locuitorii statelor din centrul continentului vin anume aici. Totodată, San Diego este un centru universitar atractiv iar migraţia tinerilor se întâmplă, de regulă, doar într-o singură direcţie.

Am ajuns la San Diego într-o după-amiază de duminică, iar la aeroport ne aşteptau organizatorii cu un afiş de bun venit. Afară - peste 30 de grade C, mai mult cu zece grade decât la Washington, de unde veneam. În câteva minute, Enrique Meza, director de program la organizaţia care ne-a găzduit (Citizen Diplomacy Council), ne-a dus pe malul oceanului. Drumul e străjuit numai de palmieri, iar umbra caut-o de unde nu-i. Din acel moment, wow-ul american ne-a fost pe buze mai bine de o săptămână. Spre seară, ne pomenim într-o grădină din spatele unei case, la un picnic, dat în cinstea oaspeţilor străini, găzduiţi de Citizen Diplomacy Council: de la ruşi, indieni, pakistanezi, până la diferiţi reprezentanţi ai popoarelor africane - vreo 200 de oameni. Printre ei, găsim şi o moldoveancă, de la Soroca, stabilită recent aici. De la picnic, ne „culeg” familiile care s-au angajat să ne găzduiască.

Rolul femeii în societatea americană

Familia care ne găzduieşte pe mine şi pe Marina Liţă este total diferită de familia tradiţională, aşa cum o cunoaştem noi în RM. Jenny are 45 de ani şi este o avocată de succes, dar pe lângă serviciu face o sumedenie de alte lucruri. Într-o singură zi, ea poate să apară în ipostaze total diferite. De exemplu, dimineaţa, la 7.30, participă la o şedinţă a Clubului Rotary, a cărei membră este, ziua instrumentează cazuri economice, iar la 17.30 antrenează pici de cinci ani, la soccer (fotbalul european). Într-o altă seară, Jenny se întâlneşte cu prietenii ei şi joacă softball, un fel de baseball mixt, cu bărbaţi şi femei. Sigur că o distracţie din astea trebuie neapărat să se termine la bere. De asemenea, Jenny mai trebuie să fie soţie şi mamă. Oricum, rolul femeii americane este mult prea departe de oalele de pe aragaz. Hank, soţul ei, o ajută foarte mult, mai ales când e vorba de fetiţa lor de cinci ani, Dakota. El este cel care o pregăteşte de grădiniţă în fiecare dimineaţă. Îi pune mâncare şi cele necesare în ghiozdan, după care îi arată fetiţei ce şi unde a pus şi, la final, o întreabă „o să ţii minte?”. Hank o ajută pe soţia lui şi la bucătărie, dar şi la curăţenie prin casă. Celelalte familii care găzduiesc jurnalişti moldoveni sunt fie angajaţi în sectorul bancar, fie profesori universitari. Toţi au ajuns gazdele noastre absolut voluntar, fără a obţine careva beneficii din partea statului. Ei zic că fac asta pentru a cunoaşte alte culturi şi pentru a-şi promova imaginea ţării lor. De aceea şi modelul american de democraţie se deosebeşte total de al nostru. Dacă la noi 75% din viaţa civilă a comunităţii o reprezintă statul/guvernul şi doar 25% sectorul non-guvernamental (diverse organizaţii şi asociaţii), în SUA proporţia este inversă, ponderea guvernului fiind mult mai mică.

Presa şi americanul simplu

Activismul oamenilor simpli se răsfrânge şi în activitatea deputaţilor, a senatorilor, care au mai multe birouri în teritoriu, dar şi asupra activităţii presei. Bunăoară, unul din birourile senatoarei de California, Barbara Boxer, primeşte săptămânal peste zece mii de scrisori şi mail-uri, plus o mulţime de demersuri de la diferite persoane. Iar toţi jurnaliştii cu care ne-am întâlnit ne-au spus că americanul este un om foarte activ şi intolerant atunci când vine vorba de abuz şi corupţie din partea funcţionarilor. Iată de ce presa în America reprezintă cu adevărat cea de-a patra putere. Sigur că şi aici există multe modalităţi de a-ţi ascunde urmele cu numele soţiilor sau mătuşilor, dar ochii care observă sunt mult mai numeroşi. Potrivit unui director de televiziune, misiunea jurnalistului şi a presei în general se rezumă la: să supere, să enerveze chiar, pe cei care se simt bine şi confortabil la guvernare.

Din cauza crizei economice, presa din SUA a avut foarte mult de suferit pe contul reducerii drastice a publicităţii şi, respectiv, a bugetelor. În acest context, s-a dezvoltat destul de bine un alt tip de presă, „foarte la modă” acum, presa non-profit, adică managerii mass-media nu mai caută să obţină profit, dar să se dezvolte calitativ. Tot din cauza crizei, multe dintre publicaţii primesc donaţii de la persoanele fizice şi fundaţii. Există oameni care donează constant unui ziar câte patru dolari lunar, „pentru a susţine calitatea şi consecvenţa”. În multe cazuri, peste 60% din bugetele instituţiilor de presă se formează anume astfel.

La finalul călătoriei, organizatorii ne-au oferit o surpriză pe cinste: o cină pe un iaht, care a făcut turul oraşului. La acea petrecere de rămas-bun, spre surprinderea noastră, am devenit cetăţeni de onoare ai localităţii care ne-a găzduit. Iar a doua zi, în casa lui Jenny şi Hank, a urmat un alt party, cu ocazia celor zece ani de căsătorie, cu lume multă şi cârnăciori la grătar.

Show-ul aerian de la San Diego

Una din atracţiile oraşului o reprezentă Air Show-ul bazei militare Miamar, care se desfăşoară anual la începutul lui octombrie. O dată pe an, uşile bazei militare se deschid iar oamenii simpli pot vedea aeronavele militare care s-au aflat cândva în misiune sau pot viziona un spectacol de zile mari cu sute de avioane şi elicoptere militare. De asemenea, pot vorbi cu piloţi sau alţi militari prezenţi în număr mare la eveniment. În acest an la show au participat cam vreun milion de oameni, iar cozile celor care veneau dinspre Los Angeles şi San Francisco se întindeau pe zeci de kilometri.

TIMPUL, 16 octombrie 2009

Cat de comozi sunt jurnalistii din Chisinau

Iaka eu nu-i inteleg pe multi colegi de ai mei ziaristi. Stau frumos acasa si a doua zi iti preiau stirea sau bucati din ea si o dau fara sa te citeze, ca si cum ei ar fi fost la fata locului. Am vazut ieri multi ziaristi la CEC da iaka pe cei care au semnat stiri astazi nu prea. Eu la facultate am invatat ca e corect sa citezi sursa de unde ai luat. Mi se pare mai grav la agentii, care trebuie sa fie primele cu informatia. Cum sa faci stire dintr-un gazet care apare cu intarzietre de o zi? Asta e Moldova pe care eu nu o accept, cu riscul ca lumea sa spuna ca inca mai am fite de Bucuresti.

M-a amuzat o chestie. Am postat pe blog toata lista PCRM, pentru ai ajuta pe colegii care nu facuse rost de ea si pentru ca totii curiosii s-o studieze. Din graba, am facut si prescurtari, gen Veronica Abramciuc, preşedintă la o Mişcare patriotică. Miscarea asta se mai numeste cumva dar eu chiar nu avusesem timp sa scriu toate balariile. Sau am scris somer la doi indivizi care figurau cu „temporar neangajat in campul muncii”. Lista a fost preluata de Unimedia, iar de la Unimedia a preluat-o un ziar concurent de-al TIMPULUI, care nu a citat nici prima, nici a doua sursa. Respectiv prescurtarile mele s-au dus si dincolo. Cam asa se face presa in Chisinau.

Atentie se manipuleaza!

Fabrica de gogosi comunista lucreaza cu toate motoarele pornite. Chiar daca politicienii si partidele fac declaratii ca presa pro-putere dezinformeaza si le pun capcane ca democratii sa se manance intre ei, continua in fiecare seara sa cada in aceea plasa. Ieri PDM a facut o astfel de declaratie, iar seara la M(u) 1 Diacov nu s-a putut abtine sa nu comenteze o parasuta pusa de data aceasta de Basa-press despre cum Serebrian este chipurile curtat de Filat. Atata a si asteptat Tkaciuk si K ca sa ranjeasca dupa aceea - "Na-va prostilor!"

Eu un lucru nu inteleg pentru ce a mai cheltuit TV zisa publica bani si benzina sa trimita reporter la conferinta PLDM daca au citit stirea de agentie? Ori reporterita (zisa si Tabacaru) nu a inteles nimic, ori... asa a fost sa fie. Dar ce multi au devenit peste noapte avocatii lui Voronin si Tkaciuk. Pe multi dintre jurnalisti ii cunosc personal si le cunosc si capacitatile intelectuale dar tot raman trasnita cand adreseaza intrebarea cu care au venit de acasa. Ma tot mir de unde dracu au asa de bune surse?

Am o sugestie catre toti telespectatorii, inclusiv politicieni - cand mai vedeti reportaje TV gen acela spune despre celalalt ca a spus fara ca sa dea insertul video cu spusa omului sa stiti ca asta e gogoasa. E la mintea cocosului ca instrumentul televiziunii este imaginea iar cand reporterul se duce la eveniment dar citeste cai verzi pe pereti asta e o stramba. Si observ ca schinostii din Dealul Schinoasei s-au prostituat prea mult si acum numai pentru asta primesc bani. Asa ca mare atentie dragi politicieni. Inainte de a va freca cu sampon mai bine dati-va cate un tel si informati-va. Nu de alta dar naivitatea voastra va poate costa foarte mult.

Alegerile si presa

Astazi a inceput campania electorala in Romania. In chiar prima zi candidatul PD-L pentru Colegiul Europa de Est-Asia, Eugen Tomac, a acordat un interviu pentru RGNpress. Intr-o alta stire din aceeasi sursa aflam ca Tomac a discutat la Galati cu studentii basarabeni despre cetatenia romana. Iaka, multumim partidului, ca fiind in campania electorala, isi mai aduce aminte si de noi pacatosii. Deci prostilor votati-ne si poate va vom da o bombonica. Poate ca sloganul asta va convinge naivii dar pe mine nicidecum, mai ales ca au mai fost si altii care au facut-o si care a fost efectul? Slabutz inceput de campanie. Asteptam ceva mai interesant.

Intre timp la Chisinau unor jurnalisti romani le expira acreditatea, iar altora le este refuzata. MAE nu explica nimic, arata cu degetul in curtea SIS sau al MAI care chipurile au pretentii la jurnalitii respectivi. Am auzit o barfa cum ca pentru a acorda o acreditare Stratan merge la seful statului pentru cere permisiunea. Nu stiam ca doar un singur om munceste in tara asta.

Idei pentru tinerii AMN-isti

Am savurat ieri un reportaj la "Mesager" despre pichetarea de catre tinerii AMN-isti a Casei Radio. Nu stiu cum a fost realizat si cata prelucrare de imagine s-a facut dar si-a atins scopul. Am vazut cum vlastarii AMN umblau rataciti prin cadru si nu stiau sa zica doua vorbe despre M(u) 1. Si parca venise sa protesteze... Rezulta ca astia s-au dus sa dea o teapa dar au luat una si mai mare. S-ar putea sa fi fost si eu manipulata de "oglinda azurie din Dealul Schinoasei", dar tind sa le dau dreptate si jurnalistilor. Erau parca prea multi care nu stiam pentru ce protesteaza. Alta data l-as ruga pe Victor Osipov sa le faca lectii tinerilor inainte de a iesi in strada. Am mai vazut o aripa tanara fleostita a unui partid care zice ca e cea mai importanta forta de opozitie si isi propune sa castige alegerile. As vrea mai multa actiune de la acestia, altfel se indeparteaza prea mult de trendul tinerilor in politica adus de Chirtoaca si incalecat si de altii. Asta daca mai vor sa castige alegerile. In caz contrar o sa incep a crede ca tinerii AMN au iesit ieri sa consemnze Ziua omanilor in etate.

Tot ieri a fost consemnata ziua mondiala a combaterii cancerului. In toata lumea s-au organizat diferite evenimente, la noi e liniste si pace. Parca nu ne-am confrunta cu aceeasi problema. E salutabil gestul liderilor PD care la conferinta de presa purtau insigna combaterii cancerului. Iata ca se poate.

Barfe de la CCA

Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a interzis retransmiterea „Ren TV” pe teritoriul R. Moldova şi a avertizat mai multe posturi de radio - „Fresh FM”, „Sănătatea”, „Univers FM”, „Ploaia de argint”, „Nova” şi „Pro FM” - pentru nerespectarea grilei de emisie, publicitate mascată şi nerespectarea plafonului de 30 la sută din muzica difuzată, care trebuie să fie autohtonă. În schimb, au fost menajate „Naşe radio”, care a avut mult mai multe încălcări, şi „Radio Găgăuzia”, care nu respectă legea şi nu difuzează 20% din programe în limba de stat. În cazul „Naşe radio” membrii CCA au menţionat că anterior radiodifuzorul fusese sancţionat în mai multe rânduri, inclusiv cu amendă, dar că nu pot aplica următoarea sancţiune graduală – interzicerea difuzării reclamei pe o anumită perioadă. Aşa că au amânat chestiunea pentru o altă dată când se va face o monitorizare repetată şi se vor constata (poate)aceleaşi derogări.

Totodată, CCA a avertizat public şi „Tele Dixi”, care retransmite „STS” pe teritoriul RM, întrucât „s-a aflat în ilegalitate trei luni”. CCA s-a adresat acesteia prin intermediul a patru scrisori, cerând ca reprezentanţii firmei să prezinte contractul de retransmitere, iar „Tele Dixi” a neglijat total autoritatea de reglementare.

Acum imaginaţi-vă că în locul „Naşe radio” sau „Tele Dixi” s-ar afla „TVR 1” şi vedeţi şi singuri care vor fi rezultatele ecuaţiei. Cu licenţa valabilă, dar cu porunca de la împăratu’ , CCA a acţionat cu viteză cosmică şi a scos „TVR” din RM. Acesta este rezultatul cu care îşi încheia mandatul de doi ani Valeriu Frumusachi şi Vlad Ţurcanu la CCA, care expiră peste câteva zile.

"Music Master" a anuntat ca vrea sa faca "Noroc TV", varianta moldoveneasca la "Favorit". a cerut aprobare dar s-a razgandit pentru ca nu a prezentat o grila de programe mai acatarii.

De ce nu vine si la noi Patriciu?

Cica de la 1 octombrie "Fluxul" nu va mai fi cotidian, va aparea doar de doua ori pe saptamana - vinerea si martia. Pacat, eu speram ca si presa noastra sa se dezvolte odata. Acest lucru va trage in jos evolutia presei. Sigur in ultima vreme "Fluxul" nu era cine stie ce dar oricum era concurent pe piata.

Zilele trecute "Adevarul Holding", care apartine omul de afaceri Dinu Patriciu, a cumparat cotidianul ucrainean "Blic" de la trustul elvetian "Ringier". Iata unde este adevaratul interes al oamenilor de afaceri romani. Si dupa aceea ne mai intreaba bucurestenii de ce suntem comunisti. Pentru ca si voi sunteti desptepti (nu numai noi). Cati alde Patriciu au venit sa investeasca in presa de limba romana din Basarabia? Daca veneau din 1990 si faceau vreo patru-cinci companii mari astazi aveam si noi o presa mai altfel si oamenii nu mai credeau in vrajitori.