O săptămână de vis la San Diego, California

Până a ajunge în Statele Unite, cunoştinţele mele despre continentul american se limitau la câteva nume de preşedinţi, un model de comerţ bine dezvoltat şi un stil de viaţă ciudat pentru noi, via filmele hollywoodiene, cu oameni supraponderali şi mâncare… nesănătoasă. Sigur că ştiam şi despre modelul american de democraţie, inclusiv de presa de acolo, spre care tinde astăzi o lume întreagă şi de la care am vrut să învăţăm şi noi ceva. Dar şi în cazul meu realitatea a bătut filmele - cel puţin, pentru grupul nostru, care a fost distribuit să meargă în oraşul San Diego, statul California.

Am făcut echipă cu Grigore Mătăsaru (postul de radio „Vocea Basarabiei”), Ludmila Muntean („Moldova 1”), Marina Liţă („Jurnal de Chişinău”) şi Silvia Solonari, care a fost facilitatoarea noastră. Pot spune că ne-a mers: am început sejurul cu un party (petrecere, în engleză) şi l-am terminat tot cu un party, dar cu o deosebită veselie, mai ales că ne întorceam mai mândri - deveniserăm cetăţeni de onoare ai oraşului care ne-a găzduit.

Cine vine la San Diego nu mai vrea să plece

San Diego este cea mai de sud localitate de pe coasta de vest, la doar jumătate de oră de hotarul cu Mexic. Numără 1,9 mln. locuitori sau 3,5 mln., dacă luăm în calcul întreaga zonă metropolitană - aproape cât R. Moldova. Numai o mică parte a oraşului, localizată în apropierea portului, are zgârie-nori, restul aminteşte de satele noastre, cu case cu două-trei nivele, grupate în jurul unor coline. Am putea spune că oraşul seamănă cu vreo zece sate moderne de la noi, luate la un loc, ceva mai apropiate între ele, desigur. Aici, fără maşină, greu te descurci, dar asta nu reprezintă o problemă, întrucât majoritatea familiilor au câte două-trei automobile la poartă. Toţi acei cu care am vorbit mi-au spus că cine vine pe o anumită perioadă aici nu mai vrea să plece înapoi. Este un loc frumos, cu plajă la Pacific, golf, peninsulă, port mare, climă blândă şi caldă, deşi în ultimii ani cam secetoasă, iar localnicii au uitat când a plouat ultima dată. Este, de asemenea, un loc atractiv din punct de vedere social-economic. California are unul din primele şase bugete ca mărime ale Statelor Unite şi chiar se numără în primele 20 de bugete ale lumii. Iată de ce mulţi dintre locuitorii statelor din centrul continentului vin anume aici. Totodată, San Diego este un centru universitar atractiv iar migraţia tinerilor se întâmplă, de regulă, doar într-o singură direcţie.

Am ajuns la San Diego într-o după-amiază de duminică, iar la aeroport ne aşteptau organizatorii cu un afiş de bun venit. Afară - peste 30 de grade C, mai mult cu zece grade decât la Washington, de unde veneam. În câteva minute, Enrique Meza, director de program la organizaţia care ne-a găzduit (Citizen Diplomacy Council), ne-a dus pe malul oceanului. Drumul e străjuit numai de palmieri, iar umbra caut-o de unde nu-i. Din acel moment, wow-ul american ne-a fost pe buze mai bine de o săptămână. Spre seară, ne pomenim într-o grădină din spatele unei case, la un picnic, dat în cinstea oaspeţilor străini, găzduiţi de Citizen Diplomacy Council: de la ruşi, indieni, pakistanezi, până la diferiţi reprezentanţi ai popoarelor africane - vreo 200 de oameni. Printre ei, găsim şi o moldoveancă, de la Soroca, stabilită recent aici. De la picnic, ne „culeg” familiile care s-au angajat să ne găzduiască.

Rolul femeii în societatea americană

Familia care ne găzduieşte pe mine şi pe Marina Liţă este total diferită de familia tradiţională, aşa cum o cunoaştem noi în RM. Jenny are 45 de ani şi este o avocată de succes, dar pe lângă serviciu face o sumedenie de alte lucruri. Într-o singură zi, ea poate să apară în ipostaze total diferite. De exemplu, dimineaţa, la 7.30, participă la o şedinţă a Clubului Rotary, a cărei membră este, ziua instrumentează cazuri economice, iar la 17.30 antrenează pici de cinci ani, la soccer (fotbalul european). Într-o altă seară, Jenny se întâlneşte cu prietenii ei şi joacă softball, un fel de baseball mixt, cu bărbaţi şi femei. Sigur că o distracţie din astea trebuie neapărat să se termine la bere. De asemenea, Jenny mai trebuie să fie soţie şi mamă. Oricum, rolul femeii americane este mult prea departe de oalele de pe aragaz. Hank, soţul ei, o ajută foarte mult, mai ales când e vorba de fetiţa lor de cinci ani, Dakota. El este cel care o pregăteşte de grădiniţă în fiecare dimineaţă. Îi pune mâncare şi cele necesare în ghiozdan, după care îi arată fetiţei ce şi unde a pus şi, la final, o întreabă „o să ţii minte?”. Hank o ajută pe soţia lui şi la bucătărie, dar şi la curăţenie prin casă. Celelalte familii care găzduiesc jurnalişti moldoveni sunt fie angajaţi în sectorul bancar, fie profesori universitari. Toţi au ajuns gazdele noastre absolut voluntar, fără a obţine careva beneficii din partea statului. Ei zic că fac asta pentru a cunoaşte alte culturi şi pentru a-şi promova imaginea ţării lor. De aceea şi modelul american de democraţie se deosebeşte total de al nostru. Dacă la noi 75% din viaţa civilă a comunităţii o reprezintă statul/guvernul şi doar 25% sectorul non-guvernamental (diverse organizaţii şi asociaţii), în SUA proporţia este inversă, ponderea guvernului fiind mult mai mică.

Presa şi americanul simplu

Activismul oamenilor simpli se răsfrânge şi în activitatea deputaţilor, a senatorilor, care au mai multe birouri în teritoriu, dar şi asupra activităţii presei. Bunăoară, unul din birourile senatoarei de California, Barbara Boxer, primeşte săptămânal peste zece mii de scrisori şi mail-uri, plus o mulţime de demersuri de la diferite persoane. Iar toţi jurnaliştii cu care ne-am întâlnit ne-au spus că americanul este un om foarte activ şi intolerant atunci când vine vorba de abuz şi corupţie din partea funcţionarilor. Iată de ce presa în America reprezintă cu adevărat cea de-a patra putere. Sigur că şi aici există multe modalităţi de a-ţi ascunde urmele cu numele soţiilor sau mătuşilor, dar ochii care observă sunt mult mai numeroşi. Potrivit unui director de televiziune, misiunea jurnalistului şi a presei în general se rezumă la: să supere, să enerveze chiar, pe cei care se simt bine şi confortabil la guvernare.

Din cauza crizei economice, presa din SUA a avut foarte mult de suferit pe contul reducerii drastice a publicităţii şi, respectiv, a bugetelor. În acest context, s-a dezvoltat destul de bine un alt tip de presă, „foarte la modă” acum, presa non-profit, adică managerii mass-media nu mai caută să obţină profit, dar să se dezvolte calitativ. Tot din cauza crizei, multe dintre publicaţii primesc donaţii de la persoanele fizice şi fundaţii. Există oameni care donează constant unui ziar câte patru dolari lunar, „pentru a susţine calitatea şi consecvenţa”. În multe cazuri, peste 60% din bugetele instituţiilor de presă se formează anume astfel.

La finalul călătoriei, organizatorii ne-au oferit o surpriză pe cinste: o cină pe un iaht, care a făcut turul oraşului. La acea petrecere de rămas-bun, spre surprinderea noastră, am devenit cetăţeni de onoare ai localităţii care ne-a găzduit. Iar a doua zi, în casa lui Jenny şi Hank, a urmat un alt party, cu ocazia celor zece ani de căsătorie, cu lume multă şi cârnăciori la grătar.

Show-ul aerian de la San Diego

Una din atracţiile oraşului o reprezentă Air Show-ul bazei militare Miamar, care se desfăşoară anual la începutul lui octombrie. O dată pe an, uşile bazei militare se deschid iar oamenii simpli pot vedea aeronavele militare care s-au aflat cândva în misiune sau pot viziona un spectacol de zile mari cu sute de avioane şi elicoptere militare. De asemenea, pot vorbi cu piloţi sau alţi militari prezenţi în număr mare la eveniment. În acest an la show au participat cam vreun milion de oameni, iar cozile celor care veneau dinspre Los Angeles şi San Francisco se întindeau pe zeci de kilometri.

TIMPUL, 16 octombrie 2009

Listele candidaţilor la funcţia de deputat pre limba cifrelor

785 de candidaţi, din opt partide, râvnesc la unul din cele 101 fotolii de deputat în parlamentul Republicii Moldova. Fiecare partid îşi laudă "marfa" ca fiind cea mai bună, cea mai profesionistă, tânără, competentă, chibzuită... şi lista adjectivelor poate continua. Noi i-am pus pe toţi candidaţi rămaşi în cursă electorală într-o oală, analizându-i în baza unor criterii. pentru ca tu să poţi alege "echipa ideală".

Şanse nu prea egale pentru femei

Din totalul candidaţilor ponderea femeilor este doar de 28,9%, sub minima de 30% acceptată de partidele europene. Cele mai puţine femei în listă sunt la PLDM – doar 19 din totalul celor 103 candidaţi, ceea ce reprezintă 18,44%. Ultimele poziţii ale clasamentului sunt completate de PSD – 24 femei (23,3%), AMN 28 femei (27,15%) şi PL – 29 (28,43%). La polul opus, în top, se plasează Partidul Ecologist „Alianţa Verde” din Moldova cu 24 de femei din totalul celor 65 de candidaţi propuşi, ceea ce constituie 36,92%; PD – 36 femei (34,95%), PCRM – 34 femei (33%) şi PPCD – 33 femei (32%).

Totuşi când vorbim despre promovarea femeii în politică trebuie să luăm în consideraţie şi un alt indicator – câte femei se află în vârful ierahiei, respectiv câte femei au fost promovate în primele zece locuri ale listei. Şi de această dată Partidul Ecologist se află în top, cu trei femei în primii zece candidaţi, fiind urmat de PCRM, PPCD şi PL cu câte două femei, PLDM şi PSD – câte una. Cel mai prost la acest capitol stă AMN şi PD care n-au nicio femie în capul listei, în ambele cazuri reprezentantelor sexului frumos le sunt rezervate abia poziţia 12.

Cea mai tânără şi cea mai experimentată echipă

Vârsta media a candidaţilor este de 43 ani. Cea mai tânără listă este reprezentată de „cei şapte magnifici” de la PPCD, cu o vârstă medie de 35,45 ani, iar cele mai „coapte” echipe sunt la PSD – 45,95 ani, AMN – 45,69 ani, PD – 45,19 şi PCRM – 45 ani. Candidaţii PL, PLDM şi ai Partidului Ecologist au în jur de 41-42 de ani – 41,5 ani, 42,3 ani şi, respectiv, 42,9 ani.

Promovarea tinerilor

Deşi multe partide susţin că reprezintă schimbarea a clasei politice şi că promovează tinerii în policică, din analiza ofertei electorale nu prea rezultă acest lucru. De regulă, pentru a contrabalansa raportul de vârsă, tinerii sunt plasaţi pe ultimele 20-30 de locuri. Doar patru partide au tineri sub 30 de ani în primii 20 de candidaţi: PPCD – 11, PL şi Partidul Ecologist – câte doi, PCRM – unul. La AMN primul tânăr sub 30 de ani figurează la numărul 21, la PLDM – 26, la PSD – 65, la PD – 80.

Cei mai mulţi candidaţi sub 30 de ani sunt la PPCD – tocmai 48. PL, PLDM şi AMN au în echipele lor câte 23, 22 şi, respectiv, 20 de tineri. Lista fiind încheiată de Partidul Ecologist - 18, PD şi PSD cu câte 14 şi PCRM cu doar 12 tineri.

Cine nu are bătrâni, să şi-i cumpere

Cei mai mulţi candidaţi peste 60 de ani sunt la partidul aflat la guvernare 14 la număr, fiind urmat de PD – 11, AMN – opt, PLDM şi Partidul Ecologist câte şapte, PSD – şase, PPCD – cinci şi cei mai puţini la PL – doi.

Cu sau fără de partid

De regulă, toţi cei care figurează în listele de candidaţi ale partidelor sunt membri ai acestor formaţiuni. Mai sunt şi cazuri când două partide au decis să meargă pe o singură listă şi sub o singură siglă, aşa cum a făcut UCM şi PSD, luând brandul PSD. În rest, sunt rare cazurile când apar oameni „fără de partid” în liste. Totuşi, dacă i-am contabiliză am avea: la PSD 49 de candidaţi care nu sunt membri, la PCRM - 19 candidaţi „fără de partid”, PLDM – trei şi la PPCD şi PNL câte unul.

Şoferii

Un alt criteriu interesant este cel al angajării. În top, cu cei mai mulţi „neangajaţi temporar”, se situiază echipa PPCD, unde fiecare al treilea candidat nu este angajat. Aici avem 20 de „neangajaţi temporar” şi 17 studenţi. Şi la Partidul Ecologist aproape fiecare a treia persoană nu este angajată – 16 „neangajaţi temporar”, patru studenţi şi un pensionar. La PSD fiecare a patra persoană nu este angajată – 20 de „neangajaţi temporar”, cinci pensionari şi doi studenţi. Urmează AMN cu 12 „neangajaţi temporar”, patru studenţi şi doi pensionari, PD cu nouă „neangajaţi temporar”, trei pensionari şi doi studenţi, PLDM cu 12 „neangajaţi temporar”, PL cu nouă „neangajaţi temporar” şi un studenţ şi PCRM cu doar trei „neangajaţi temporar”.

Experienţa contează

În lista PCRM fiecare a doua persoană a fost deputat sau ministru până acum. Astfel, 50 dintre candidaţi sunt foşti/actuali deputaţi şi 6 - actuali miniştri. AMN are 15 foşti deputaţi, iar PLDM – 14 foşti deputaţi şi un fost ministru. PL are 13 foşti deputaţi, PD – opt foşti deputaţi şi un fost ministru, PSD – patru foşti deputaţi şi un fost ministru, PPCD – două foste deputate şi Partidul Ecologist - un fost deputat.

Profesii

Dacă analizăm ofertele electorale din prisma profesiilor am avea următoarea situaţie (partidele sunt prezentate în ordinea înscrierii în buletinul de vot):

PCRM are în listă sa 21 profesori, 20 economişti, 19 ingineri, 16 jurişti, opt agronomi, şase medici şi 13 candidaţi de alte profesii.

PPCD – 22 profesori, câte 16 jurisţi şi ingineri, 11 economişti, şase medici, doi agronomi, 13 – alte profesii, în timp ce alţi 17 candidaţi sunt încă studenţi.

AMN – 24 profesori, 18 ingineri, 14 economişti, câte 11 jurişti şi medici, opt – agronomi şi 17 – alte profesii.

PL – 29 profesori, 22 jurişti, 18 economişti, 11 ingineri, nouă medici, trei agronomi şi zece – alte profesii.

PLDM – 27 profesori, 17 economişti, 14 jurişti, 12 ingineri, zece agronomi, opt medici şi 15 – alte profesii.

PD – 25 profesori, 17 ingineri, 16 economişti, 12 jurişti, nouă politologi, şase agronomi, patru medici şi 14 – alte profesii.

PSD – 24 economişti, câte 19 profesori şi ingineri, 18 jurişti, şase medici, cinci agronomi şi 12 – alte profesii.

Partidul Ecologist – 11 economişti, zece profesori, nouă ingineri, şase jurişti, cinci medici, patru agronomi şi 20 – alte profesii.

Suplimentul "Obiectiv", editat de API

Test pentru indecişi

Dacă încă nu v-aţi decis ce partid să alegeţi la 29 iulie vă puteţi testa opţiunile pe http://www.testvot.eu/. Selectaţi „Alegeri parlamentare R. Moldova 2009” (în română sau rusă) şi răspundeţi la 24 de întrebări. Testul include întrebări despre sistemul de impozitare, cel medical, educaţie, justiţie, asistenţă socială şi pensii, respectiv politicile stratului în aceste domenii. De asemenea, există întrebări despre politica internă şi externă: cum trebuie să fie ales preşedintele ţării, ce credeţi despre votul uninominal, ce fel de relaţii trebuie să avem cu vecinii, ce credeţi despre integrarea europeană şi cea euroatlantică, afrarea noastră în CSI etc. La final, veţi primi o analiză grafică care vă va indica gradul de apropiere a opţiunilor dvs. politice faţă de principalele partide. Sondajul este unul de orientare şi s-ar putea, de exemplu, să aveţi scor egal sau apropiat la două sau chiar trei partide, atunci veţi alege echipa. Mie mi s-a întâmplat să am câte 79 de puncte la AMN şi PLDM şi foarte aproape, 76 puncte, de PL. Până în ziua alegerilor mai am timp să mă gândesc. Oricum opţiunea liberală este corect diagnisticată.

”Proiectul nu încearcă să influenţeze votul cetăţenilor, ci este un mijloc de a afla mai mult despre cei care candidează”, susţin administratorii paginii web - Fundaţia MRC „Median Research Centre”, cu sprijinul German Marshall Fund - Black Sea Trust. Oraganizaţia spune că urmăreşte scopul dezvoltării cercetării de calitate în domeniul ştiinţelor politice şi dezvoltării calităţii democraţiei din Europa Centrală şi de Est.

Tipova, locatie-vedeta in aceasta vara

In week-end-ul trecut am fost pentru a doua oara la Tipova in mai putin de o luna. Prima data am pasit pe aceste meleaguri pe 20 iunie. Pana atunci am vizitat de nenumarate ori Rabnita, Rezina si chiar la Saharna am fost de cateva ori, dar aici se termina pentru mine geografia in aceata zona a tarii. (Tipova se afla la vreo 16 km de Saharna, peste trei dealuri, daca am lua-o pe de-a dreptul).

Intamplarea a facut ca, impreuna cu niste prieteni, nebuni frumosi cu totii, sa ajungem in exursie la una din cele mai mari biserici rupestre din Europa (da, avem asa ceva in Moldova).

Din pacate, starea ei este jalnica chiar daca calugarii de aici se lupta din rasputeri sa lege tei de curmei ca sa o restaureze. Si cand te gandesti cat banet s-a spalat la renovarea altori biserici si manastiri sau cate milioane s-au bagat in Condrita...

Am gasit niste cascade extraordinare, multi protestanti care isi cantau "cantarile" aproape in pragul manastirii si multe stanci spectaculoase pe malul Nistrului. Parintele Eustafie, care ne-a fost gazda, ne-a povestit ca pe vremuri aceiasi comunisti au inchis manastirea si au transformat-o in soviet satesc-colhoz-brigada de tractoare (toate in una). Dupa 90 s-a incercat reanimarea manastirii, dar localnicii s-au impotrivi mult timp. Numai primul staret stie cata bataie a mancat de la oamenii care se uitau cu ciuda ca "le luase" cladirile fostului cohoz. Abia acum, la mai bine de 15 ani, li-a trecut aceasta furie pe preoti si manastire si au inceput sa vina la slujbe.

Ne-am umplut plamanii cu aer de Tipova si am promis sa revenim. De asemenea, am promis sa facem ceva pentru a ajuta la promovarea manastirii. Acum coacem idei, iar prin august ne ducem iara, aceiasi nebui frumosi.

P-S Pentru cei care vor sa mearga cu innoptatul, va recomand o pensiune traditionala super-faina la Lalova, satul vecin, vreo jumatate de ora mers pe jos. Se cheama Hanul lui Haganu si are numere pana si in sopronul cu fan. Da ce sarmale delicioase se fac acolo...

Cum rezolvă comuniştii problema locurilor de muncă…

Oamenii care fac campanie pentru Partidul Comuniştilor în satele Moldovei se laudă că sunt bine plătiţi pentru asta. Ei ridică lunar cam 1000 de lei. „Voi râdeţi de mine că sunt om de partid, dar mai multe luni nu am făcut nimic şi am primit câte 800 lei. Cine îţi dă banii iştia degeaba?”, îmi spune o femeie din Şoldăneşti. Un alt tânăr, din Dubăsari, le răspunde tuturor celor care îi reproşează că nu face bine aproape similar. A lucrat şofer la o gospădărie ţărănească, dar, cum în agricultură banii vin mai greu şi cu mai multă sudoare, a abandonat. Mai are, uneori, scăpări şi le spune prietenilor că i-ar plăcea să facă altceva, dacă ar avea mai multe şanse în sat. Acum împarte „Comunistul”, încleie afişe şi mai face propagandă pentru comunişti printre oamenii. Pentru asta primeşte 1000 de lei. Zice: comuniştii care muncesc mai mult şi mai sârguincios primesc mai mult. Nu se ştie cam câte astfel de locuri de muncă există în R. Moldova. Poate că astea şi sunt cele 300 mii de locuri de muncă promise de Voronin?

Apel catre primarie - Vrem piste pentru biciclisti!

Azi am venit cu bicicleta la serviciu, cum o fac de mai multa vreme. Am dat insa de mai multa lume nepasatoare la vazul unui biciclist. Desi am facut semnale disperate unora ca uite vine o bicicleta, nici nu am fost luata in seama. Tot asa cum unii ma vedeau la distanta si continuau sa stea in mijlocul drumului meu si sa vorbeasca la telefon. M-am suparat pe pietoni si cer autoritatilor publice sa faca piste pentru cei pe doua roti. Asa cum eu ii respect pe soferi si pe pietoni, asa vreau sa fiu luata in seama. Rog respectuos, vorba unui politician, faceti o pista pe macar una din strazile din centru, semn ca ne vedeti si ne auziti. Sa nu spuneti ca la iesire de pe Viaduct sunt trasate trei metri de pista. Asta e veche si neimportanta.

Sper ca cei care sunt in situatia mea se vor activiza. Trebuie sa facem ceva. Este destul ca masuram toate gropile din Chisinau si cele mai harbuite trotuare din Europa.

Noptile pianistice

Luni-seara am fost la Noptile pianistice. A fost seara ceha si slovaca cu muzica tare draguta si calda, in ciuda vremei reci si ploiase de afara. Au rasunat bucati inaltatoare si plapande, dar si unele care te ravaseau, din Antonin Dvorak si Johann Hummel. De cel de-al doilea compozitor nu stiam. L-am descoperit abia la concert dar mi-a placut tare muult. Din cate se pare, Hummel a ajuns la Chisinau gratie dirijorului francez Didier Talpain, un indragostit de opera compozitorului.

Merg pentru al treilea an consecutiv la acest festival si de fiecare data reusesc sa descoper ceva nou. Bravo organizatorilor care fac ceva frumos intr-o perioada moarta pentru Chisinau. Vineri este seara Scolii Vieneze (Haydn, Mozart, Beethoven) iar miercurea viitoare (8 iulie) - seara muzicii ruse rar interpretate. Rocomand tuturor cate o portie de cultura. Ajuta. Eu ieri am lucrat ca un motoras dupa ce m-am incarcat cu energie pozitiva.